MESERIA DE PĂRINTE
La mancare, copii si fotbal se pricepe toata lumea (hrana, reproducere si joc - simbolic vorbind). De mancat trebuie sa mananci ceva, macar copilul cuiva ai fost vreodata si macar o data in viata ai dat cu piciorul intr-o minge...
Daca pentru a conduce un avion e nevoie de ani intregi de pregatire si responsabilitatea e imensa, pentru a pilota un pui de om sunt suficiente cateva clipe si uneori nici nu bagam de seama ca am avea vreo responsabilitate - sa fie doar din cauza marimii "obiectului" in cauza? Avioanele se fac greu si costa mult, copiii uneori se fac si din greseala si... pot continua la nesfarsit sa fiu cinica.
Vreau sa va spun doar ca, pentru mine, "a face copii" este un dar si o mare responsabilitate; ca, pe langa cunostintele teoretice despre dezvoltarea fizica si psihica a omului pe care e bine sa le ai, in practica ai de trecut prin momente de panica, tristete, suferinta pe care doar cu rabdare imensa si multa iubire le poti depasi.
A avea copii, desi e unul dintre cele mai simple lucruri, poate fi unul din momentele de transformare majora din viata unui om. Transformare care se poate petrece in fiecare zi, fie ca o accepti sau o refuzi si care iti poate da o masura foarte clara a propriei tale valori.
Ce mosteneste un copil? Ce-am mostenit noi de la parintii nostri? Ce le dam noi mai departe? Cum am invatat noi de la parintii nostri sa ne "croim" un drum si cum ii invatam noi pe copiii nostri sa o faca? De unde stim ca e bine pentru ei ce a fost bine pentru noi?
Astept raspunsurile voastre pentru a vi le publica in paginile de discutii.
echipa copiisiparinti |
